Acum ceva zile, pe e-mailul oferit pentru vizitatorii care doresc răspunsuri, am primit  mai mult o provocare decât o întrebare! Vorba sună cam aşa : “sunt gelos, ce pot să fac să scap de gelozie?”.

Atât celui care a pus intrebarea, cât şi tuturor celor care au intâlnit acest sentiment, ofer următoarele explicaţii. În primul rând, haideţi să aflăm …

Ce este gelozia?

Din punct de vedere al manifestării sale, gelozia este recunoscută ca fiind o trăire puternică, o emoţie, ce o putem considera veche de când e omul şi chiar înainte de el. Creştinismul beneficiaza de amănunte în Biblie, care arată că gelozia şi invidia sunt manifestari prezente încă de pe vremea lui Iisus. Ca exemple putem considera următoarele: în Geneza , Dumnezeu se declară singur gelos (”Sunt un zeu gelos”), afirmaţia denotă faptul că nu va accepta ca poporul său să venereze un alt zeu; ca o pată întunecoasă, fapta deloc de bravadă a lui Cain, când l-a ucis pe Abel, din invidie. În contextul actual, se poate observa clar din orice unghi ai privi, că invidia este o manifestare care nu presupune plăcere.

Plăcerea sau pozitivul, contra negativului sau manifestărilor negativiste, sunt opoziţii contrastuale ce alcătuiesc însuşirile de bază a celor două emoţii, gelozia şi invidia. Ceea ce trebuie punctat, în înţelegerea geloziei, e faptul că atâta timp cât o vom considera ca fiind firescul din relaţia noastră, şi atâta timp cât această emoţie va rămâne în partea sentimentelor trăite, simţite şi nemanifestate, ea nu va fi un inconvenient,ci chiar o parte constructiva. Dar …

În cele ce urmeaza, vom folosi rivalitatea pentru a facilita întelegerea deosebirilor dintre invidie si gelozie. Invidia, gelozia si rivalitatea pot fi discriminate în functie de existenta unui sentiment anterior sau a unei relatii anterioare. Gelozia este consecinta convingerii lui P ca relatia lui speciala cu X este amenintata de încercarile lui O de a forma o relatie echivalenta cu X. Cînd O are o relatie anterioara cu X (X poate fi o persoana, un obiect, un atribut personal), încercarea lui P de a-l înlocui pe O în aceasta relatie cu X si de a distruge relatia O-X poate fi coniderata invidie. Cît despre rivalitate, ea corespunde situatiei în care nici P, nici O nu au o relatie emotionala anterioara cu X, dar amîndoi doresc sa aiba o astfel de relatie. Eleganta acestor definitii ale invidiei si geloziei bazate pe triada P-O-X arata ca este mai util sa definim invidia si gelozia în termeni de situatii care declanseaza aceste sentimente decît sa încercam explorari fenomenologice ale lor.

Desigur, antecedentele situationale ale invidiei si geloziei pot interactiona cu variabilele intrapersonale. De pilda, unul din modelele cunoscute ale geloziei în relatiile de iubire romantica, cel al lui White (1981), presupune doua tipuri de pierdere, ambele necesare pentru ca gelozia sa apara: pierderea unor recompense anticipate în cadrul unei relatii (o variabila situationala) si pierderea stimei de sine (variabila intrapersonala). Într-adevar, gelozia este declansata de ambele amenintari, iar indivizii cu scoruri mari la scalele de gelozie sunt cu deosebire sensibili la ele.

Teoria compararii sociale ar putea oferi un cadru foarte adecvat pentru o abordare situationala a invidiei si geloziei. Situatiile ce provoaca astfel de emotii complexe presupun adesea comparatii sociale ce ameninta stima de sine a individului. În mod traditional, teoria compararii sociale s-a interesat de situatiile în care indivizii cauta în mod deliberat informatie rezultata din comparari ca o sursa de auto-cunoastere (Festinger, 1954), sau, în versiunea mai recenta a teoriei, ca o sursa de sporire de sine (self-enhancement) (Wills, 1981). Dar teoria ar trebui sa fie utila si în explicarea situatiilor în care comparatia nu este cautata în mod deliberat. Ea poate fi implicata în dezvaluirea mecanismelor invidiei si geloziei, în temeiul faptului ca astfel de comparatii nefavorabile, pe care le presupun cele doua emotii complexe, au consecinte însemnate asupra evaluarii de sine.

Feed-back-ul negativ

Putem dori ceea ce are o alta persoana sau putem deveni anxiosi cînd exista amenintari la adresa unei relatii la care tinem, dar traim invidia sau gelozia numai daca caracteristicile sau comportamentul altuia ne ameninta evaluarea de sine. Invidia si gelozia apar atunci cînd evaluarea de sine este afectata negativ de compararea sociala.

Foarte periculoase par sa fie amenintarile la adresa stimei de sine rezultate din pierderea statusului social în comparatie cu alta persoana. Sabini si Silver au aratat ca individul încearca invidia atunci cînd simte ca pozitia sa sociala se erodeaza. Comportamentele pe care le asociem cu invidia (de exemplu, a nega calitatile rivalului) pot avea la baza motivatia de a preveni pierderea unui anume status. Din nefericire, reactiile comportamentale declansate de resimtirea invidiei îi fac mai rau persoanei. Întrucît o atribuire de invidie presupune ca eul persoanei a avut de suferit, a fi perceput ca invidios nu poate aduce nimic bun: persoana se simte inferioara în fa ta alteia si în plus lasa sa se vada ca este apasata de lucrul acesta. Este foarte probabil ca unui individ sa i se atribuie sentimente de invidie cînd el întreprinde actiuni antisociale pentru a opri diminuarea evaluarii de sine: Într-o astfel de situatie, daca persoana care este pe cale sa piarda statusul critica succesul altei persoane, încercînd sa-l faca sa para mai putin important, sau chiar îl submineaza, atunci ea este perceputa ca invidioasa.

Silver si Sabini (1978) au testat astfel de ipoteze, cerînd subiectilor sa urmareasca înregistrari video cu diade de actori ce-si descriu sccesul sau esecul la admiterea la facltatea de medicina. Cîteva versiuni ale scenariului au fost construite în asa fel încît unul din actori are succes, iar celalalt esec. Dupa ce urmareau filmul, subiectii trebuiau sa completeze un chestionar, raspunzînd la întreb ari cu privire la sentimentele actorilor unul fata de celalalt. În toate conditiile, subiectii au apreciat ca actorul care esuase îl va invidia pe cel care reusise. De pilda, în versiunea standard a scenariului, 92% din subiecti fac o astfel de apreciere. Cînd diferenta dintre performan tele celor doi scade, aceasta apreciere se schimba. Cînd actorul aflat în situatie de esec plînge, numai 55% din subiecti percep invidia. Cînd ambii actori au aceeasi performan ta, dar unul din ei se lauda, procentajul subiectilor care fac atribuire de invidie este de 59%, iar cînd actorul care esuase îsi exprima admiratia fata de cel care avusese succes, ponderea subiectilor care percep invidia coboara la 36%. Autorii au interpretat aceste rezultate aratînd ca perceptia invidiei înseamna a recunoaste doi factori ai compararii sociale: 1. X are mai mult succes decît Y; 2. Y actioneaza nepotrivit, încercînd sa ignore sau sa diminueze succesul lui X pentru a-si apara stima de sine amenintata.

Recomandări : “schimbarea definiţiei de sine”

O modalitate în care indivizii pot reduce invidia si gelozia rezultate din comparatii implicite sau explicite în care sunt depasiti de un rival într-un domeniu de auto-definire este aceea de a reduce relevanta domeniului de comparatie. Este foarte putin probabil ca feed-back-ul de comparare sa produca invidie sau gelozie daca atributul sau relatia în chestiune nu sunt întelese ca fiind importante. Salovey si Rodin (1988) au demonstrat ca un stil de adaptare specific, pe care ei l-au numit ignorare selectiva si care presupune reducerea importantei domeniului de comparare, este eficace în prevenirea invidiei sau geloziei. Aceasta strategie s-a dovedit mut mai eficienta în reducerea discomfortului provocat de comparatii decît strategia care consta în întîrirea auto-evaluarii prin invocarea calitatilor proprii pozitive. Situatiile care declanseaza invidia sau gelozia fac atributele pe care individul este inferior foarte saliente, de aceea strategia care se bazeaza pe focalizarea atentiei asupra propriei persoane nu poate da rezultate.

Tesser si Campbell (1988) au cerut subiectilor sa aprecieze importan ta unui domeniu de performanta în care ei aveau succes, dar erau totusi depasiti de alta persoana. Fata de dimensiunile pe care ei aveau performante egale cu ale altora, subiectii au apreciat dimensiunile pe care erau întrecuti (judecata estetica, abilitate sociala) ca fiind mai putin importante pentru ei.

Schimbarea în auto-definire determinata de comparatiile ce provoaca invidie poate facilita angajarea în comparatii cu cei inferiori. Dupa ce au fost depasiti pe o dimensiune, indivizii invidiosi pot decide ca este mai relevant pentru definirea lor de sine sa se compare cu altii inferiori sau dezavantajati. Astazi, exista multe studii care arata ca atunci cînd sunt amenintati de comparatii defavorabile, indivizii îi selecteaza pe altii care le sunt inferiori pentru comparatii ulterioare.

Rivalii

O consecinta obisnuita a comparatiilor sociale negative este negarea meritelor rivalilor care au succes. Sîntem înclinati sa subestimam calitatea performantei sau caracteristicile celorlalti mai cu seama atunci cînd dimensiunea de comparatie este foarte relevanta pentru noi. Silver si Sabini (1978) considera negarea meritelor rivalilor caracteristica fundamentala a invidiei. Din acest punct de vedere, invidia are o functie de auto-protectie. Încercam sa stavilim scaderea stimei de sine contestînd performantele sau atributele celorlalti care au succes.

Într-o excelenta analiza a strategiilor de negare a adversrului în situatia de gelozie romantica (gelozie în dragoste), Schmitt (1988) a aratat ca adversarul serveste ca o tinta ideala pentru denigrare:

a. el ameninta în mod direct stima de sine a persoanei geloase;

b. este vazut ca un intrus într-o relatie stabilizata si reciproc satisfacatoare, ca o forta perturbatoare;

c. de obicei, persoana geloasa stie foarte putine lucruri despre rival si îi vine usor sa-si construiasca o imagine negativa despre el;

d. persoana geloasa prefera sa nege meritele rivalului, si nu pe cele ale persoanei iubite, caci doreste continuarea relatiei.

Schmitt a observat ca individul gelos se afla într-o situatie paradoxala. Rivalul ameninta o relatie importanta, ca si evaluarea de sine a individului. Totusi, daca persoana iubita de gelos se simte atrasa de rival, atunci rivalul trebuie sa posede caracteristici pozitive.

În contextul unei relatii de dragoste, caracteristicile individului gelos care sunt cele mai importante pentru auto-definirea lui, sunt totodata cele pe care le valorizeaza partenerul si probabil cele care l-au atras pe partener de la bun nceput.

Exista cercetari care demonstreaza ca pe masura ce o relatie de dragoste se maturizeaza, caracteristicile persoanei ce sunt importante pentru partener devin foarte relevante pentru persoana însasi. Schmitt (1988) a demonstrat ca persoana geloasa îl contesta pe rival tocmai pe aceste atribute. Indivizii ce traiesc gelozia îsi evaluaza rivalii negativ pe dimensiunile pe care ei le considera importante pentru partenerii lor, dar apreciaza ca rivalii sunt la fel de atractivi ca si ei pe dimensiunile pe care le socotesc mai putin valorizate de partenerii lor. Asadar, ei neaga în mod selectiv atributele rivalilor.

Cu gelozia nu ne luptăm!

Uneori amenintarea unei relatii la care tinem de catre altul duce la reactii violente din partea noastra. Relatia dintre gelozie si violenta a fost mult studiata. În literatura psihiatrica se gasesc expuse cazuri de crime pasionale, a caror motivate principala a fost gelozia. Invidia poate conduce si ea la violenta cînd indivizii percep esecul de a dobîndi anumite posesiuni sau atribute ca rezultat al unor forte discriminatoare sau arbitrare. Resentimentele cresc cînd indivizii nu posed a ceva dezirabil, dar altii perceputi ca similari poseda lucrul respectiv. Violenta pare mai probabila pe masura ce posesiunile sau calitatile dezirabile sunt dobîndite. Teoreticienii din domeniul privarii relative au aratat ca revoltele nu se produc atunci cînd un grup este extrem de privat de resurse, ci atunci cînd conditiile s-au îmbunatatit într-atît încît distanta economica si sociala dintre grupul privilegiat si cel privat s-a redus considerabil.

Invidia si gelozia sunt stari pe care omul comun le încearca adeseori. Din punctul de vedere al abordarii situationale, rolul proceselor de comparare sociala în aceste emotii complexe este foarte important. Invidia si gelozia pot fi concepute ca rezultate ale comparatiilor ce implica un feed-back amenintator pentru auto-evaluare într-un domeniu relevant în raport cu auto-definirea individului. Consecintele intrapersonale si sociale ale invidiei si geloziei constau în încerc ari ale individului de a întari evaluarea de sine amenintata.