Dual în dualitate - “pentru cei care nu aud”

Nu vă lovesc cu filozofiile mele proprii, chiar din primul paragraf, dar vreau să vă reamintesc că sunt aici pentru voi, doar dacă voi doriţi să auzici ce am eu de spus. Iar dacă printre voi, există şi alţii care vor să spună ceva, îi invit cu toată dragostea, să-mi fie alături pe calea ce am ales-o (de comunicare).

Un ultim comentariu la articolul Despre chakre a stârnit interesul meu de a scrie acest articol, în care prezint o idee pentru a nuştiu câta` oară, de am senzaţia că vorbesc cu pereţii. Scriu pe acest blog despre gandire pozitivă, despre dragoste şi despre acceptare! Sunt 3 trăsături, consider eu vitale, pentru ca oricare din voi să ducă o viaţă aşa cum şi-o doresc. Orice alte valori ce consideraţi că sunt mai importante, dacă tot vă place să analizaţi, observaţi că au la bază aceste 3:

Gândire pozitivă

Ne prefacem că dualitatea în care trăim, nu ne afectează. Descoperim uneori că alegem fără să ştim cum anume am ales. Trăim clipe în viaţa noastră, pur şi simplu, fără să gândim. Sunt câteva aspecte ce trebuiesc subliniate, poate prea puţine dacă e să le privim în ansamblu pe toate câte se petrec. A gândi pozitiv, înseamnă a iubi, şi a iubi înseamnă a lăsa mintea să fie condusă de suflet sau de inimă. A gândi pozitiv, înseamnă a renunţa la frici, înseamnă a te forma către calea divină, calea energiei creatoare, calea către noi, către eul nostru rămas singur!

Dragostea

Iubeşti? Vrei să ştii cum e dragostea? Ateii susţin dragostea lor ca fiind independentă de creator, şi că ei sunt sursa şi manifestarea, ei controlează totul, ei … ei … ei … Creştinii şi orice veneratori de zeităţi propun dragostea ca motiv de respect în ochii “zeului”, şi ca exemplu există existenţa şi manifestarea divină faţă de oameni! Culturi vechi descriu dragostea ca fiind sentiment manifestat la nivel spiritual, necugetabil, pentru ca e un simţ, “dragostea se simte nu se vorbeşte”. Eu formez teoria ce trebuie azi şi acum citită, iar în viitor ar deveni ca o efemeră stare “normală”. Dragostea porneşte de aici, din noi, ea se aşează în faţa oricui ca un covor, pe care mergi în orice direcţie şi nu vei da de margine, doar sufletul poate păşi pe acest covor, trupul fiind cel care îşi imaginează cum ar fi. Iubeşti atunci când eşti celălalt, şi vei fi iubit atunci când vei lăsa ca celălalt să fie tu. Condiţia umană e dragostea, viaţa veşnică, e dragostea, pacea, e dragostea, dragostea … e acceptare şi întelegere!

Acceptarea

… şi înţelegerea semnifică pura conştiinţă. Aceste doua trasături, devin valori primare şi totodata fond sau temelie atunci când vom transforma pământul în Gradina Eden pe care dorim să o vizităm atunci când murim!Un prieten mi-a spus acum ceva zile, cam cum îşi rezolvă el problemele. Pentru orice problemă el foloseşte un paradox, şi atunci rezolvarea iese la iveală singură. Hai să rezolvăm împreună acum o problemă!

Pământul e cel care suferă(poluare), noi suntem cei care îi fac rău. Tot noi suntem cei care dorim ca atunci când murim să ajungem alături de divin, şi să traim în lumea perfectă (fără dualitate). Paradoxal, nu dorim să mai facem nimic aici, şi vrem să plecăm în altă parte. Trăim viaţa aiurea, fără poftă, fără să ne bucurăm de natura ce ne oferă tot ce are ea mai bun, de animalele care ne sunt alături şi rezistă mai mult ca noi la orice, materia ce ne stă la picioare şi face precum îi ordonam, căci suntem stăpâni pe propria lume pe care nu o mai dorim .. de ce? pentru că nu vrem să ne iubim, nu vrem să nu ne mai facem rău, nu vrem să iubim pacea şi să o oferim, pentru ca am uitat de suflet, pentru că ne rugam la dumnezeu şi în acelaşi timp ne rugăm să nu cumva să existe, noi suntem zi de zi acei frustraţi care nu vor să-şi învingă fricile, pentru a putea trăi aşa cum dorim! Paradoxal, dar adevărat, vrem dar nu vrem! Mai bine distrugem pământul în loc să îl “tratăm”! Tzeapă, el nu are nimic, noi îi facem rău şi ne supărăm pe el că nu rezistă la mai mult rău! Tot ce îi oferim lui, defapt ne oferim nouă, pentru că noi suntem noi, dar şi tot ce e în jurul nostru, pentru că tot noi suntem infinitul, noi suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui!

Din aceeaşi categorie:

Tag-uri: Despre dragoste, despre viata, Explicatii, gandire pozitiva