Psihologul cu Blogul

Boli psihice

Nu mi se pare deloc o întâmplare că scriu acum despre boli psihice! Chiar de dimineaţă (ca să vorbim despre semne) am auzit la radio ca Madonna are I.Q.ul mai mare decât Bush, apoi am vorbit la telefon cu o cunoştinţă care are un tată schizofrenic, apoi după o navigare haotică ajung pe internet pe un site despre eminescu, defapt despre aşa zisa sa nebunie, şi poate mai sunt semne, ideea e că toate duc la acest articol pentru că aici mi se termină ziua de azi!

Oamenii cu boli psihice majoritatea , de necunoscători, sunt descrişi ca fiind nebuni. Să declari că cineva este nebun presupune 2 aspecte , unu ar fi să îl izolezi din punct de vedere social şi al doilea ar fi să îi afectezi credibilitatea! Aceste doua chestiuni sunt valabile în cazul în care subiectul (nebunul) afirmă “nebunia” sa în cadrul societăţii din care face parte! Nu e o generalitate, dar e un aspect particular şi în ceea ce priveşte societatea, cu greu sunt acceptaţi cei care dezvoltă idei şi aspiraţii diferite faţă de grup! Comparativ, acest fenomen îl pot desprinde dintr-o poveste cu regi ce au castele şi oameni pe care îi conduc, în acea societate, un om condus nu prea are şanse să se ridice la un rang mai mare decât dacă face cum îi dictează regele pentru că şi cei din jurul său la fel fac. Comparaţia asta e aşa ca să vedeţi cât de mult a evoluat societatea în zilele noastre, asta dacă luam în considerare că societatea lui Arthur regele, chiar a existat!

Gabi, un cititor al meu, pe care recunosc, eu l-am chemat aici după o pauză îndelungată (ştie el de emailul cu notificarea), spunea într-un comentariu, că el a discutat cu o fostă colegă despre boala ei, schizofrenie, şi care, după cum spune bunul meu cititor, se tratează! Ce vreau să subliniez! Această boală, schizofrenia, e veche de când sa scos “pe piaţă” primul filozof, şi spun asta gândindu-mă la cei antici, care adesea erau consideraţi nebuni când afirmau în public anumite aspecte ce contraatacau societatea respectivă! Cu alte cuvinte, orice boala psihică ai, medicii reuşesc cu ajutorul ştiinţei să te confingă că e foate grav! Eu personal am o placere să stau printre “nebuni”, e o senzaţie extraordinară să îi vezi cum îşi trăiesc viaţa şi doar atât, fără a se preocupă de idioţeniile cu care noi azi ne umplem timpul (politică, lipsa banilor, nevoi materiale etc etc.) la ei e mai simplu, creierul lor generează singur unele probleme, care defapt sunt un fel de questuri ( puncte de urmat) şi tot ceea ce fac e să rezolve acele puncte.

Comunicarea

Avem aşa : comunicare verbală, comunicare scrisă, comunicare nonverbală. Aceste 3 principale, pe urmă uşor uşor de 100 de ani încoace au mai apărut şi altele, alte modalitaţi de comunicare! Nu vreau să le enumăr că sincer, din punct de vedere ştiinţific nici nu stiu care sunt recunoscute şi care nu, dar trebuie să ne gândim la comunicarea cu sufletul nostru! Există şi ea, există chiar prea proeminent, şi acum probabil unii vor spune că monologul are loc în această descriere, dar să nu uităm că monologul e altceva, când vorbim cu noi (cine ştie) primim şi răspunsuri atunci când punem întrebări, şi mai ales că există o voce ce o auzim şi nu e vocea noastră şi noi nu numai că simţim dar ştim că nu e vocea noastră şi totuşi ea e prezentă!

Bun, am zis-o şi pe asta. Cei care nu au asfel de comunicări cu ei înşişi, îi rog să fie atenţi pentru că unii le au, şi nu e un bonus pentru ceilalţi dar nici un minus pentru ei, ci pur şi simplu nu pocneşti din degete şi faci asta!

Cum să folosim comunicarea interioară?

Vă voi spune din perspectiva mea, şi nu trebuie să luaţi totul ca pe un sfat de urmat, chiar mi-aş dori completări! Liniştea e prielnică comunicării interioare! Grijile şi probleme există, nu putem să le eliminăm, dar le putem ignora! Eu, pur şi simplu închid ochii, îmi imaginez o tablă de la scoală, şi le “scriu pe tablă” pe urmă mă întorc în bancă, sala de clasă goală, mă aşez cu capul pe bancă şi dorm! Ştiu că toate problemele mele sunt pe tablă, le-am uitat, şi pot să “dorm” liniştit! Unii îşi imaginează o cutie, un cufar, un sertar, o laba sau orice altceva, şi le pun acolo pe toate, rând pe rând până mintea lor e liniştită şi toate problemele şi grijile la care se gândeau, sunt acum închise! Astfel te eliberezi, şi defapt acest aspect e văzut ca pe o echilibrare! Cam aşa ar începe orice şedinţă de meditaţie!