Cum “să spargi” tiparul mental
Verific aproape zilnic, cum anume ajung vizitatorii pe acest blog, şi din informaţii deduc clar, conţinutul vă cheamă!
De exemplu azi, am primit o vizită după ce individul sau individa, a căutat pe Google “cum sa sparg tiparul mental” . Desigur nu am spus nicăieri despre cum anume putem să spargem tiparul mental, dar cred că e bine să o spun acum!
Tiparul mental este redat de educaţia creierului, care se deprinde pe parcursul vieţii sau se moşteneşte! Ca şi o hartă, creierul funcţionează după o legendă, adică după fiecare întâmplare din viaţa noatră, el formează o etichetă pe care o foloseşte fie pentru a accesa amintiri, percepţii, reprezentări sau pentru a putea lega şi alte etichete între ele. Acest tipar mental, atâta timp cât trăim e practic imposibil să îl conducem, pentru că ar fi un paradox pe care mintea însăşi nu e capabilă să îl înţeleagă! Cum focul se stinge cu foc, aşa şi acest tipar mental, format din sute sau mii sau milioane de etichete, poate fi spart (dacă controlul îl putem numi aşa) tot cu ajutorul unor etichete, de data aceasta controlat! Totuşi controlul provoacă minţii un ritm, iar acel ritm este dat de etichete, cu alte cuvinte, o izolare a etichetelor ne poate ajuta să creem altele, la fel izolate!
O parte din tot ceea ce spun parcă lipseşte! Da este vorba despre acea parte cu care mintea conştientă comunică! Izolarea din mintea noastră e practic lucrul cu inconştientul! Prin inconştient, putem rezolva problemele conştientului! Imaginaţi-vă că mintea noastră e un softare sofisticat care pentru a rula la capacitate maximă, accesează aferent bazei informative proprii, o altă baza de date, relativ externă pe care o foloseşte şi în stil feedback, cu reînnoire şi reconfigurare. Conştientul este acest software sofisticat, iar baza de date externă este inconştientul împreună cu subconştientul (calea).
Complexitatea din toată această prezentare, se poate simplifica astfel: simţurile sunt cele care comunică direct cu partea “ascunsă” a minţii noastre, prin simţuri accesăm această bază de date şi tot prin simţuri o putem modifica sau pur şi simplu să îi facem ce dorim!
Între vorbe şi fapte există un aspect deloc de ignorat, şi anume capacitatea! În acest moment capacitatea de autocontrol este atat de subjugată de realitate încât, mă repet, mintea consideră practic imposibil să se controleze singură. Ca şi cum noi am fi o a treia parte, şi privim pasivi un joc intre celelalte două părţi, una fiind mintea conştientă, o încăpăţânare combinată cu convingeri bazate pe etichetarea prin experienţă, iar cealaltă fiind deschisă spre acceptarea totală, condusă de simţuri şi care accesează la rândul ei alte baze de date!
Da prin subconştient, acest miracol e posibil şi chiar se realizează, inconştient creierul uman acceseaza informaţii din exteriorul său! La un nivel pe care aparatele şi ştiinţa deocamdata nu pot explica, mintea noastră adaugă puţin gust vieţii noastre, oferindu-ne experienţa tuturor, de unde noi extragem câte puţin şi folosim pentru noi!
Ca exerciţiu simplu, vă propun să încercaţi să descoperiţi ceva, atunci când consideraţi că aţi inventat ceva, căutaţi despre, discutaţi cu oameni din domeniu, şi ve-ţi observă că a existat cineva înaintea voastră care a descoperit sau care a făcut demersuri către ideea voastră, cu mult înainte! Desigur nu e general! Ideile geniale există, şi ele pot fi rezultatul combinării altor idei deja persistente în conştientul global!
Ca şi cum mintea noastră funcţionează alături de cea a acelor din jur, şi totodată un schimb reciproc la un nivel necontrolabil!



August 11th, 2008 la ora 9:31 pm
Băăă, tu ești prost? Ce titlu ai dat lucrării pentru linceță și ce subiect dezbate? Am prienteni care practică psihologia dinainte să aflii ce înseamna și câțiva care încearcă ceva nou și muncesc din greu, fără blog și fără doze de ipocrizie.. Ai terminat facultatea de psihologie, nu? Măcar spune lumii că ești un psiholog geniu, fără facultate, nu?! :))
August 11th, 2008 la ora 9:55 pm
Bă, tu ești un caz cât se poate de special din toți cei care i-am cunoscut până acum și sper din tot sufletul să rămâi mereu așa și să fii mereu remarcat de cei ca tine(sunt foarte mulți) și iubit. Însă nu aș vrea să văd niciodată momentul în care-ți dai seama cât ești de prost(nu sunt ironic)! =))
August 11th, 2008 la ora 10:05 pm
În seara asta am ceva cu tine. Uite o întrebare logică care poate-ți va deschide un pic ochii. Știi de ce niciun psiholog adevărat nu și-a pus titlul blog-ului “Psihologu(foarte important sa se termine cu GU, nu?) cu blogu”? =))
August 11th, 2008 la ora 11:15 pm
eşti fenomenal!
credeam că ştii ce este un brand!
mă învinuieşti că nu sunt ca tine?
să ne lipsim de remarci atunci când nu înţelegem!
Prinde-mă dacă poţi!
August 12th, 2008 la ora 8:38 am
Aș vrea să văd mai puțină prefăcătorie, psiholog nu ești și nici nu vei fi. Vizitatorii tăi nu știu asta și ar fi păcat pentru ei să fie duși în eroare. De asta am să-ți atac fiecare articol care are legătură cu ce afirmi în titlul blog-ului. Eu văd destul de clar situația, ești ca un copil care trage neapărat să creadă ce vrea, bagă-ți mințile în cap și nu mai minți atâta lume.