Dacă trăim cu ideea că nu suntem perfecţi
… atunci avem parte de un trai limitat încă din noi! Prin simpla noastră exprimare, din când în când , “nimeni nu e perfect” îi dăm voie conştientului săi arate sufletului nostru că el ştie o regulă fixă!
Ce este perfecţiunea?
Eliminând orice altă teorie şi privind doar ceea ce avem în jurul nostru, vă spun că perfecţiunea este realizarea, pragul critic, atins/ă de unul sau mai mulţi indivizi! Istoric vorbind, perfecţiunea are la rândul ei un itinerariu până la a ajunge la manifestarea ei maximă! Ceea ce acum putem considera perfecţiune, acum în prezentul de 1 secundă sau mai puţin, după, va fi o imperfecţiune, deoarece mereu există evoluţia şi mereu se va modifica orice!
Aşadar avem perfecţiunea ca fiind ceva instabil şi deloc fix,nestabilind ceea ce reprezintă. În cazul acesta totuşi perfecţiunea în noi e clar că există, dar cum anume să o înţelegem ca să nu îi oferim o percepţie greşită!
Perfecţiunea există, dacă noi tindem spre ea, e simplu şi clar că îi pargurgem itinerariul, dar dacă perfecţiunea nu există, ambiţia în evoluţie şi dorinţa de schimbare nu ar mai avea acoperire! Deci perfecţiunea există!
Natura e perfectă, animalele sunt perfecte, universul e perfect, totul din jurul nostru e perfect, defapt totul din jurul nostru e aşa cum trebuie să fie, şi poate e aşa cum ne dorim să fie! Noi de ce să nu fim perfecţi? Existenţa umană e perfecţiune, prin paradoxul dintre însuşirile umane şi caracteristicile individuale ale tuturor! Suntem mici perfecţiuni într-o uriaşă perfecţiune!
De ce nu există perfecţiunea?
Pentru că nu e ceva fix, pentru că nu o putem descrie clar, pentru că perfecţiunea nu descrie ci doar etichetează, pragul maxim de evoluţie, ceea ce şi el nu este clar definit pentru că evoluţia continuă nu permite fixarea termenilor de barieră, pentru limitele de pol opus sau mijlocii ale existenţei umane!
Să nu ne minţim dar nici să nu ne etichetăm greşit!
Bine aţi venit şi bine v-am găsit! Puteţi solicita cu ajutorul formularului de contact, orice informaţie, iar dacă ea poate şi se găseşte, vă va fi prezentată aici, în cel mai scurt timp.
Cum sunt informaţiile ce le găsiţi aici? Despre ce aţi dori să mai citiţi?
August 31st, 2008 la ora 2:03 pm
Niciodata nu m-am gandit ca as vrea sa fiu perfecta.Nici nu mi-ar placea sa fiu perfecta.
Nici nu stiu daca exista perfectiunea undeva.Nici macar in natura.Mai cred ca ar fi tare plictisitor sa fim inconjurati de perfectiune.Dar asta e parerea mea,poate e doar o scuza ca nu sunt eu perfecta,cine stie?!
August 31st, 2008 la ora 6:02 pm
Când spunem că “asta e părerea noastră” trebuie să fim foarte siguri că nu e o părere influenţată!
Sufletul nostru spune ce simte şi ce vrea să simtă, inima noastră ne conduce acolo unde ea vrea să bată!
Mintea noastră recunoaşte şi e şoferul în această călătorie a vieţii, dar să nu lăsăm şoferul să ne arate numai ce vrea el,ci să îi spunem mereu ceea ce vrem noi să vedem, să simţim, să trăim!
Aici e diferenţa între a fi perfect şi a nu fi perfect!
Dacă viaţa în perfecţiune ar fi plictisitoare şi poate nu ar fi plăcut să trăim astfel, atunci să acceptăm faptul că trebuie să trăim fără să ne gândim că putem face ceva! Adică să nu facem nimic ci doar să trăim!
Cât timp faci ceva, tinzi spre perfecţiunea din mintea ta! Dacă nu te vezi nicăieri, e o problemă, dăcă te vezi doar pe tine, la fel e o problemă, dacă nu ai încredere în tine,e şi asta o problemă, dacă nu tu, atunci cine să te mai ajute să trăieşti după cum vrei? Dumnezeu? Atât de laşi să fim noi oamenii ?
September 1st, 2008 la ora 2:35 pm
Noi toti ne dorim sa fim perfecti dar nu putem deoarece Dumnezeu nu a lasat pe pamant nimic perfect, ca noi sa ne dam seama ca trebuie sa facem viata frumoasa dupa niste reguli
September 1st, 2008 la ora 3:00 pm
buna,eu zic ca nu exista perfectiune doar mici perfectiuni intro mare imperfectiune.
September 1st, 2008 la ora 3:15 pm
Hai sa ne susţinem afirmaţiile!
Nicoleta, dacă tu spui că dumnezeu nu a creeat nimic perfect pe acest pământ, spune imperfecţiunea!
Patrik, spune imperfectiunea, dacă susţii ca nu există perfecţiune ci doar mici perfecţiuni (nu e un pleonasm?).
Perfecţiunea e ca Dumnezeu! Spunem despre ea, vorbim şi afirmăm pro şi contra, de parcă am şti ce este! Spunem Dumnezeu, spunem perfecţiune, şi totuşi nu avem un domeniu pentru aşa ceva! Frica noastră de a nu putea merge mai departe e scuza aflată în spatele perfecţiunii şi totodată falsa motivaţie că ea este pentru îngeri şi nu pentru oameni!
E ca atunci când vulpea nu ajunge la struguri, nu -a gustat dar spune că sunt acri!
Să nu ne punem incapacitatea, lenea şi frica, pe seama imperfecţiunii!
Terminologia nu ne permite decât să spunem “perfect” ! Dacă nu e perfect e altceva dar nu imperfect! Dacă spui imperfect, fructifică şi vei vedea că e mai mult decât imperfect, şi e defapt altceva!