Psihologul cu Blogul

O bună prietenă a lăsat un comentariu aici pe blog, dar din cauză că nu a fost postat în zona potrivită, mi-am permis, pentru a-i şi răspunde la întrebarea din el, să îl postez aici în articol!

Roxana: buna..am vazut k esti un expert in mintile oamenilor..ceea ce e impresionant la varsta ta ..si pot afirma k esti si un adevarat “experimentat” in dragoste dupa raspunsurile pe care le oferi..
atunci vreau sa aflu..dragoste adevarata exista?
sau pur si simplu e doar necesitatea de a convetzui cu o pers de sex opus?!e o necesitate fiziolozik sau chiar sentimentele exista independente de trup?!si ..cum iti dai seama k e “alesul” sau “dragostea adevarata”…pt k orice relatize la inceput e perfecta!…si dupa fiecare relatie esuata intalnesti pe altcineva cu care esti de o mie de ori mai fericit decat cu cel anterior!deci…din ce in ce mai bine..unde e butonul care trebuie apasat pt”stop”?knd ne dam seama k asta e necesar si vom fi vreodata siguri k e ceea ce avem nevoie?..astept cu interes raspunsul tau:)

Îmi aduc aminte de prima întâlnire şi poate şi ultima primă întâlnire, defiecare dată emoţiile îmi erau aproape. Era o frică, o curiozitate, erau multe întrebări în mintea mea, şi chiar fizic se simţea schimbare, că mî pregăteam cu atenţie, contând pentru mine fiecare mic amănunt! Nu ştiam dacă va fi o relaţie, cum va fi acea relaţie, ştiam doar că vreau să fiu cu ea atunci şi acolo, şi atât conta! Mereu la prima întâlnire e aşa! Mai mult ca sigur şi voi la prima întâlnire trăiaţi momente pline de emoţii!

Să fim doar doi, doar noi doi

Nu putem spune că sunt emoţii bune sau rele, spunem că sunt emoţii şi atât, dacă de la emoţii ne simţim cumvă, să nu vă fie frică şi să spuneţi că nu vă simţiţi bine, vă simţiţi şi atât. Dragostea e secretul în atât de multe încât făcând o reducere la absurd descoperim că e secretul în toate! Dacă am păstra emoţiile şi sentimentele ca la prima întâlnire, şi noi ca băieţi şi voi ca fete, am fi fericiţi clipă de clipă aături de jumătatea cu care petrem o parte din viaţa noastră! Ce trebuie să facem contează prea puţin, ce trebuie să simţim contează cel mai mult! Dacă acum trăieşti, dacă acum eşti fericit, şi poate poţi fi şi mai fericit, dar fii mulţumit, şi ceea ce acum simţi e ceea ce simţi, ceea ce vei simţi e ceea ce vei simţi, acest firesc atât de logic, ne face viaţa simplă, plăcută, şi în loc să o verificăm, păstrând această simplitate, vom reuşi să trăim din plin, să experimentăm tot ce avem de experimentat şi să învăţăm ca sa trăim din ce în ce mai intens!

Aş putea spune că dragostea adevărată e la fel ca prima întâlnire! Dragostea adevărată e îmbrăcată cu romantism, e plină de savoarea visării, e plină de echilibru, împăcare, şi de compasiune alături de dulcele momente de maximă sinceritate, când în doi învăţăm împreună dar separat! Dragostea adevărată e un complex a ceea ce acum simţim! E un complex pe care îl atingem dacă ne lăsăm purtaţi de valul vieţii! Se spune că există o regulă şi o teorie a faptului “cum anume decurge viaţa noastră şi cum anume să atragem în ea exact ceea ce dorim”, şi de aici menţionez doar faptul că prin pozitiv (ceea ce şi dragostea reprezintă) atragem pozitiv, prin negativ (ceea ce lipsa dragostei ne face să simţim) atragem negativ. E un paradox la mijloc, dar în acest fapt e un secret, ascuns adânc, în labirintul minţii noastre, undeva acolo unde doar sufletul înţelege pentru că el nu gândeşte ci doar simte!

Când iubim, nu trebuie şi chiar nu gândim, nu avem nevoie de cuvinte decât ca să ne motivăm pentru ceilalţi, ea sau el ştie oricând! Noi ştim când cel de lângă noi e lângă noi, nesiguranţa e un defect ce trebuie reparat, nu aşa trebuie să fie, dar în orice scăpare a unei relaţii, stă comunicarea care aşteaptă să rezolve legătura dintre doi!

Dragoste ca la prima întâlnire

Să nu uităm de prima întâlnire, şi aşa vom reuşi ca şi la a doua să fim ca la prima şi la a 50 a să fie tot ca la prima! Să nu uităm să avem o întâlnire cu el sau ea, chiar în fiecare zi, şi la fiecare întâlnire să facem ca la prima, să ne oferim tot ce am pregătit, pentru a îl cuceri sau pentru a o avea alături! Să învăţăm să ne iubim acum după mult timp cum am încercat şi cum am început să ne iubim prima dată când ne-am văzut!

Aşa vei şti care e dragostea adevărată, dacă el nu poate şi tu poţi, el va pleca singur, dacă ea nu poate şi tu poţi, vei vedea cum ea va căuta să te oprească, tu trebuie să menţii sentimentele tale pure, sincere şi corecte şi vei observa că şi ea va alege! Vorbesc despre puterea de a oferi totul azi, acum şi aici, ca în prima zi, chiar şi naivitate, chiar şi glume proaste, chiar şi vorbe fără noimă, imperfecte şi pline de neştiinţa dată de emoţiile ce nu te lasă sa te exprimi ca atunci când în sinea ta vorbeşti, locul unde nu te aude nimeni şi unde repeţi! E puterea de a menţine dragostea, puterea de a trăi acum şi aici, clipa aceasta, la intensitatea maximă cu care ea se porneşte, de a o ridica la intensitatea supremă, către ceea ce ea tinde, prin simpla noastră prezenţă şi manifestare continuă, această putere prinde volum cu ajutorul nostru, cu ambiţia noastră de a persevera! Dragostea, puterea dragostei, e hrănită din viaţa ce trece, ea e în noi, mereu e în noi, şi o vom oferi defiecare dată necondiţionat, pentru că e dragostea noastră dar e de oferit, că iubim tot ce avem în jur şi pentru a iubi nu trebuie să ceri nimic, vei primi ceea ce oferi şi asta e legea firească a naturii, primeşti ceea ce trebuie să primeşti!

Să iubim mereu

Când sa terminat, defapt deabea a început, fiecare pleacă dar defapt amandoi continuă, fiecare ştiu dar defapt amandoi deabea au aflat, e un joc în viaţă pe care trebuie şi pe el să îl iubim, că ne învaţă să fim oameni, şi ne învaţă să trăim alături de oameni, vedem cum sunt şi alţii nu numai cum suntem noi, ne ajută şi de asta pe cel ce azi e lângă noi să nu îl duşmănim că mâine va pleca ci să îi mulţumim în minte zi de zi după plecarea sa, pentru că ceea ce eşti şi de la el a avut contribuţie!

Vă ofer toată înţelegerea, şi dragostea mea . Spune-ţi …