Psihologul cu Blogul

Oricând putem fi surprinÅŸi de această stare, atacul de panică fiind un sentiment de neliniÅŸte pe care îl putem depista fie când ne trezim, într-o conversaÅ£ie, în drum spre casă, spre servici, sau chiar făcând ceea ce facem zi de zi. E metoda psihicului de a ne transmite un mesaj destul de clar, pe care el îl “priveÅŸte” pozitiv, ÅŸi aÅŸa îl transmite, dar mintea noastră obsedată de a controla ambiÅ£ios fără să facă schimbări, îl clasează negativ, astfel atacul de panică, este o teamă, fizic fiind însoÅ£it de mai multe simptome, manifestate multiplu (aproximativ câte 3-4 deodata):

• bătăi accelerate ÅŸi neregulate, ale inimii
• insufiecienţă respiratorie, stare de sufocare
• senzaÅ£ia de presiune în piept, disconfort sau chiar durere
• contracÅ£ii necontrolate ale muÅŸchilor membrelor
• transpiraÅ£ie excesivă
• senzaÅ£ia de răcire a abdomenului (ca ÅŸi cum ar fi gheaţă în stomac)
• frisoane sau percepÅ£ie a căldurii în exces sau a frigului
• senzaÅ£ie de leÅŸin, ameÅ£eli, pierderea echilibrului fizic
• tremurături
• furnicături

Ar mai fi şi altele, dar din relatări ale persoanelor care au suferit atacuri de panică, acestea sunt simptome generale, iar psiho terapeuţii spun că dacă cel puţin patru dintre acestea sunt resimţite sigur s-a manifestat în organism, un atac de panică.

ÃŽn principiu această manifestare e o stare ce se manifestă fizic ÅŸi psihic. Gânduri asociate cu atacul de panică ar fi frica de moarte ÅŸi frica de a nu pierde controlul, de a nu înnebuni. E clar că o frică este insuportabilă atunci când ea apare, ÅŸi categoric se resimte fizic puternic această manifestare. Frica de a nu muri surfine în urma percepÅ£iei creÅŸterii bătăilor inimii, apariÅ£ia insuficienÅ£ei respiratorii, ca drept urmare aceast sentiment atrage gândul către moarte. ÃŽn general starea se îmbunătăţeÅŸte dacă persoana începe să conÅŸtientizeze că atacul de panică nu îi aduce moarte, ÅŸi chiar senzaÅ£iile sunt doar o falsă manifestare mai mult indusă de psihic, fizicului, ce cu calm ÅŸi relaxare, poate fi trecută pe planul “a fost ÅŸi a trecut”.

Cum ne manifestăm după un prim sau repetat atac de panică?

RecunoaÅŸterea simptomelor este un punct ce ne formează spre o modificare a comportamentului, activităţii noastre, a deciziilor, fiind deschis un orizont bazat pe protejare, necesitatea de a prevedea, de a nu se mai întâmpla, de a repara, de a trata etc. ÃŽn mare parte apar destul de proeminent frici legate de situaÅ£iile când s-a manifestat atacul de panică, se vor lua măsuri de genul “nu mai merg singur pe stradă” sau “nu merg cu mijloace de transport unde este aglomeraÅ£ie” etc. Modificările survenite din atacurile de panică, nu repară starea psihică, ci o îmbropbodeÅŸte cu o complexitate ce ne afectează mai mult percepÅ£ia clară a situaÅ£iei, eventual mesajul transmis de sufletul nostru pentru a ne proteja viaÅ£a.

Frica reapariţiei atacurilor de panică, îngrijorarea pentru posibilele complicaţii, consultarea excesivă a medicilor, căutarea de răspunsuri, sunt câteva simptome ce urmează trăirii atacurilor de panică.

De unde provin atacurile de panică?

Copilăria e punctul de unde se trag majoritatea cauzelor atacurilor de panică, fie persoana cu această problemă, a avut o copilărie alături de niÅŸte părinÅ£i prea protectori, sufocanÅ£i, prea critici si exageraÅ£i în faÅ£a comportamentului copiilor, fie există manifestarea unei hiperdependeÅ£e în relaÅ£iile din viaÅ£a lor sau teama de autoritate. Deci, atacul de panică apare pe fondul unei frici inconÅŸtiente, instalată ÅŸi localizată în suflet, cu care trăim poate o viaţă, ne obiÅŸnuim cu ea, ÅŸi desigur nu îi dăm nici o importanţă decât atunci când sufletul “spune GATA” ÅŸi fizicul nostru nu poate decât să refuze dorinÅ£a sufletului, până când decidem să echilibrăm situaÅ£ia ÅŸi să aducem pacea ÅŸi liniÅŸtea în noi. ÃŽn copilărie, este vorba despre frica de nou, de situaÅ£ii în care se schimbă planul de desfăşurare a activităţii, ÅŸi suntem nevoiÅ£i să ne schimbăm ÅŸi noi, sau să ne adaptăm, poate fi vorba de lipsa unei senzaÅ£ii de protecÅ£ie, sufieciente cât să ne mulÅ£umească sufletul, lipsa siguranÅ£ei sau a încrederii în cei apropiaÅ£i. ÃŽn urma acestor frici neprocesate conÅŸtient în copilărie, pot apărea atacurile de panică.

Poate un aspect mai relevant, ar fi faptul că aceste temeri din copilărie sunt acoperite deseori cu un sentiment de furie, pentru că atunci nu puteam ÅŸti ce este teama ÅŸi nu o puteam gestiona cum trebuie, dar furia o înÅ£elegeam ÅŸi o puteam manifesta mai uÅŸor, aÅŸadar automat am făcut o transpunere a fricii în furie, ÅŸi acum că am descoperit asta, ÅŸtim că se poate, atunci s-a putut, ÅŸi categoric pentru a “rezolva” atacurile de panică, trebuie făcut la fel, dar furia trebuie înlocuită cu altceva, mai pozitiv ÅŸi mai benefic pentru noi! Această transpunere din trecut, a fricii în furie, acum în prezent poate fi cauza sentimentului de neacceptare a unei situaÅ£ii trecute, prezenÅ£a diferitelor critici ce le atribuim faptelor si atitudinilor unor persoane din trecut, sau poate chiar nouă.

Ce să facem dacă avem o teamă?

Reţinem deci că atacurile de panică au pentru noi un mesaj la nivel de psihic din partea sufletului, el este un mesaj pozitiv ce ne ajută în urma luării lui în considerare, să avem o viaţă mai bună, rezolvând problema ce a cauzat această manifestare. Sedinţe la psiholog, pot rezolva această problema, prin procedee din analiză existenţială, din analiza tranzacţională sau din psihologia cognitiv-comportamentală terapeutul şi clientul pot aborda împreuna discomfortul resimit de acesta în atacul de panică, pentru a-l elimina, iar pentru aceste şedinţe unii psihologi se pronunţă că doar 6 sedinţe sunt suficiente pentru a rezolva problema atacurilor de panica.