Psihologul cu Blogul

Îmi amintesc de o perioadă prin anul 2004 când credeam că puterea gândului e condiţionată de nivelul intelectului, că trebuie să citesc mult pentru a putea avea parte de o manifestare a puterii gândului. Îmi amintesc că eram descurajat când vedeam pe mulţi cum studiază, şi în multe domenii, poate prea multe, mă depăşeau ca nivel de cunoaştere. Toate acestea erau atunci, erau cu mult timp în urmă, acum, în prezentul ce îl trăiesc am descoperit adevărata esenţă a acestei valori total umană şi necondiţionată de nimic.

Să vă spun câteva lucruri despre gandirea noastră. Ca să nu înţelegem greşit terminologia putem face în sinea noastră, atunci când pronunţăm cuvântul gândire, corelarea cu înţelepciunea, astfel va prinde putere orice dorinţă de a gândi, oricând vei dori să manifeşti gândirea ta, manifestă înţelepciunea ta şi totul va veni. Înţelepciunea, e strâns legată de sufletul nostru. Ea e rezultatul integrării noastre alături de materia din tot universul, pentru că ce există în noi există şi în exteriorul nostru. Comunicarea cu tot ceea ce este în jurul nostru e beneficiul pe care îl primim o data cu venirea pe pământ. Avem darul de a ne bucura de tot ceea ce ne înconjoara, avem puterea de a construi şi de a distruge, ca recompensă pentru ceea ce purtăm şi ceea ce avem, suflet!

Sufletul nu are nevoie de materie, el o cunoaşte fără să fie nevoit să o atingă, el o ştie fără să fie nevoit să o vadă, şi acum sigur te gândeşti la un moment în care ai ştiut dinainte iar la verificare ai spus “am presimţit”, aşa face sufletul, e primul glas pe care mintea îl aude, al doilea fiind egoul ce vibrează echilibrat (sau nu) cu materia din jur.

Puterea gandului e puterea noastră, a oamenilor, e modalitatea cea mai uşoară şi poate singura prin care ne putem face viaţa aşa cum o dorim.

Doriţi să mă prind de real, de material şi să vă spun cât e de magnifică puterea gândului. Ei bine, nu pot face asta. V-aş lăsa să o descoperiţi sau doar să vă amintiţi de clipele în care puterea voastră va făcut minuni în viaţă!

Suntem noi, creatorul şi totul din jurul nostru, şi împreună putem să trăim. Puterea gândului poate aduce echilibrul de care avem nevoie pentru a împărtăşi experienţa vieţii între noi, cu creatorul şi cu totul din jurul nostru. Puterea gândului e mare, e infinită, practic noi îi dăm puterea. Gândeştete la expresia “cu gândul mişca şi munţii”, poate fantastic în mintea ta materială, dar pentru suflet e o reamintire a infinitului din care se trage, unde valori ca “nu pot”, “nu vreau”, “nu am incredere”, “pentru ce?” nu au loc, şi nu există!

Condiţia umană e strâns legată de puterea gândului. Tot ce trăim zi de zi, e datorat contribuţiei sufletului nostru, care ne oferă exact ceea ce simţim că avem nevoie! Poate această putere e uneori interpretată greşit, şi întrebându-mă, de ce, îmi răspund şi vă spun că pentru a aduce în viaţa ta pacea şi echilibrul trebuie să îţi doreşti ca sufletul tău să trăiască aşa ceva. Comparativ, aş putea spune că e ca atunci când vrei să mănânci o ciorbă, o ai în farfurie, şi când o guşti ea e fierbinte, nu o mai mănânci cu pofta pentru că te frigi. Universul e un chelner care te serveşte, plata ta e simpla ta manifestare, pur şi simplu trăieşti şi contribui, şi el îţi oferă, integrându-te în circuitul universal al întâmplării tuturor lucrurilor. Să ceri universului e identic cu a-i cere sufletului tău, pentru că universul lucrează prin sufletul nostru, pe care nu trebuie să îl oprim de la misiunea cu care a venit aici pe pământ, mai exact de a trăi o viaţa perfectă, pentru a putea experimenta şi învăţa ceea ce cu adevărat trebuie, evoluţia spirituală , o viaţă în energie spirituală.

Observaţi că vorbesc de suflet ca şi cum ar fi o altă persoană, o fac pentru că pur si simplu mintea nu vede sufletul deşi el o vede. Defapt suntem un tot, nu suntem separaţi, doar ca avem aspecte, cum ar fi sufletul, mintea, conştiinţa, şi altele, care ne fructifică viaţa cu manifestări diferite ce, tot mintea etichetează neprihănit orice i se întâmplă. Deci vorbesc de suflet pentru că el nu are în lumea reală o putere clară, el lucrează prin noi, materia compactă, celulară şi senzorială, fiind în acelaşi timp esenţa ce ne ţine vii, misiunea lui în caz de eşec rămânând la acest nivel, de a ne ţine vii, până când, tot noi alegem să trecem la alt nivel.

Aşadar, puterea gândului, e puterea sufletului, şi cu alte cuvinte datorită lui, putem simţi tot ceea ce dorim să simţim şi putem avea o viaţa mai bună. Dorinţele sunt firmituri ale sufletului, mici particule ce le gustăm, aroma lor fiind mai mare decât ceea ce sunt ele palpabil. Să laşi sufletul să se manifeste, înseamnă să ai încredere în tine, şi totodată în sufletul tău. Dacă sufletul tău vrea fericire, oferăi-o, dacă vrea singurătate, dăi-o, dacă el vrea să călătorească, plimbă-l acolo unde vrea el; şi cel mai greu lucru de făcut în viaţa ta, nu vor mai fi problemele pe care acum le ai, ci cum anume să îţi asculţi sufletul, să faci ce el îţi cere, pentru că, nu uita, sufletul tău eşti tot tu, defapt el e una cu ceea ce tu spui că eşti.