Psihologul cu Blogul

Rezultatul material al raţiunii este preacunoscutul prezent. Am meditat asupra ideii de prezent, ce ,de actualitate, este redat prin sublima idee de a trăi aici şi acum, acest fapt este considerat de multi ca fiind o metoda, o modalitate, nu o practică de a trăi. Prezentul aici şi acum e ca viitorul acolo şi atunci sau ca trecutul deasemenea; raţiunea are puterea cea mai mare în prezent, asta o denotă instabilitatea în redarea amintirilor şi incapacitatea de a produce constant inovaţii din conexiunile gândirii deja stabilite şi funcţionabile.

Printre altele exista amintirile, care sunt un produs ieftin al insuficienţei acceptării, poate mai bine spus, comunicării dintre trup şi suflet. Spun că amintirile sunt un ieftin produs pentru că luxul comunicării dintre suflet şi trup este dat de acceptare. Ideea e că orice raţiune îşi are un trup dar nu orice suflet îşi are un trup. Orice spirit se odihneşte sau este activ, şi asta nu implică obligatoriu un trup. Pe când, orice raţiune lucrează în material printr-un trup, şi acest fapt leagă materia de o afirmaţie destul de clară ce apare şi în contextul prezentat: trupul este condus de raţiune, iar sufletul conduce universul de energie sau nonmateria sau infinitul. Amintirile , ar avea un lux în existenţa lor dacă ar funcţiona în prin prisma acceptării. Acceptarea este rezultatul căii de mijloc, atunci când dualitatea este contopita şi prezentată ca un tot unitar. Acceptarea este soluţia atunci când dualitatea pune în mericol percepţia materiei. Vorbesc despre acceptare şi mă gândesc la bazele tuturor religiilor şi credinţelor. E acel sfat divin de dragoste şi iubire pentru apropiaţi, ce e din ce in ce mai des confundat cu dragostea materială, să iubeşti să ai nu să iubesti, sa iubeşti să vezi nu să iubeşti, să iubeşti să atingi nu să iubesti. Dragostea etichetată, categorisită şi diversificată e rezultatul raţiunii. Sufletul face nu se gândeşte să facă, sufletul spune nu calculează ce să spună, sufletul ştie nu trebuie să îşi amintească că ştie.

Şi acum o imagine a viitorului din prisma manifestării energiei sufletului, sau sufletelor. Omenirea atinge azi un prag ce dezvoltat dealungul anilor, deceniilor, pierdut şi regăsit, duce omul spre o nouă schimbare, de data aceasta prea radicală. Din 3 elemente ce ne compunem, unul fără de care celelalte nu pot funcţiona, decide să treacă la conducere, prin a face nu prin a considera că face. Sufletul prinde avânt şi simte, fără ca raţiunea să îi prezinte realitatea ce el o ştie deja. El ştie fără ca raţiunea să îi amintească. Acest cadru e un viitor efemer ce vine spre noi ca o ploaie pe timp de nori negri, imposibil de oprit dar totuşi benefic pentru ceva. Acel ceva trebuie descoperit asa cum noi trebuie să înţelegem ce vrea mintea să înteleagă sau să descoperim ce vrea sufletul să ne arate. Această dualitate o păstrăm până în ziua în care decidem că acceptarea e secretul eliberării oricărei suferinţi create de neacceptare.