Cristescu Bogdan “psiholog pe blog” recomandă:
O poartă spre suflet
Nicoleta îmi scrie:
Buna Bogdan,sunt Nicoleta si vreau sa-ti spun cateva despre mine ca sa ma poti ajuta.
Acum 7 luni de zile eram foarte sigura pe mine si puteam sa iau o decizie dar decand a aparut in viata mea un baiat am inceput sa ma schimb total in rau,iar acest baiat este putin fluturatic,nu-l inteleg dar stiu ca il iubesc si acest motiv ma face sa nu il las.
Spune-mi si mie cum pot sa fac k sa-mi dau seama ce e bine si ce e rau in relatia mea cu acest baiat…vreau sa spun ca simt ca o iau razna.Multumesc
Relaţia în doi e un continu efort de înţelegere, compasiune şi apreciere reciprocă! Viaţa ne oferă multe, poate prea multe ca să le putem duce singuri pe toate, din acest motiv nu câteodată ci mereu simţim nevoia să împărţim gândurile, sentimentele, cu cineva! Unii aleg un animal de companie, pentru că şi-au pierdut încrederea în oameni şi nu mai vor să o câştige, aleg izolarea exprimării sufleteşti, şi preferă să nu treacă mai departe, e treaba lor. Unii aleg arta, să îţi pui tot ce ai în sulfet, şi tot ceea ce faci, prin artă! Poate fi considerat un refugiu, dar artiştii neînţeleşi au parte de fericire pentru că nu sunt singuri, sunt artişti deci sunt mai mulţi! Unii îl aleg pe Dumnezeu, aleg sacrul să le fie martor al existenţei, unii aleg natura, plantele, să le fie martoră la ceea ce ei reprezintă. Şi în toate câte am spus şi câte ar mai fi de spus, unii aleg oamenii, în ciuda diversităţii cu care se afişează această mare de existenţă pământeană!
Omul e special, omul e deosebit, omul e aşa cum vrea el să fie. Plantele îi sunt la picioare, pentru că ele sunt ceea ce trebuie să fie şi atât. Animalele îl venerează, pentru că ele vor fi mereu ceea ce sunt! Omul e om, dar puterea din el e dumnezeu! Dualitatea îi este haina cu care zi de zi se îmbracă! Dacă noi bărbaţii, nu am avea femeile, am fi singuri, dacă femeile nu ar avea bărbaţii, ar fi singure! Suntem mulţi, din ambele specii, aici pe pământ, să ne împărţim totul între noi, să îl iubim pe cel de lângă noi pentru că există, fără alte motive!
Nicoleta, ceea ce alegi tu, nimeni nu poate contesta. Aici pe internet, în viaţa de zi cu zi, pe stradă, acasă, în parc, la scoală, la servici, şi orice om, nu are dreptul să conteste ceea ce tu ai ales! Dacă ceea ce alegi nu ţi se pare corect şi potrivit, întreabă sufletul!
Cine face alegerile în lumea asta? Mintea! Ce face sufletul în lumea asta? Iubeşte orice există, fără a alege, fără a împărţi, fără a cataloga, fără a manifesta posesivitate, iubeşte libertatea ce însăşi îi este caracteristică!
Sufletul tău e atât de liber! El vrea să stea cu noi mereu, vrea să fie parte din noi mereu, dar dualitatea îl pune într-o parte, lăsând în cealaltă, mintea. Cu acestea două noi zi de zi trăim! Când plăngi, e ceea ce sufletul tău îţi spune, atunci mintea tace, că nu înţelege, e prea mult pentru ea. Când cineva îţi acoperă sentimentele şi manifestările lor, cu realitatea, atunci mintea ta e fericită şi tu la rândul tău, o dată cu ea, savurezi această fericire materială. Din nou apare bucuria, neexplicată când o împlinire rodeşte în viaţa ta, e sufletul ce manifestă mulţumirea că ai atins punctul dorit, apar unele probleme, iar mintea devine activă, îi place să rezolve probleme, că are experienţa acumulată din anii vârstei tale! Când totul e calm şi liniştit, când pacea se aşează, şi parcă nu se mai întâmplă nimic, e luptă strânsă între minte şi suflet! Mintea vrea activitate, sufletul vrea pace, el fiind activ prin paradoxalul nimic! Alegem mintea, căci aşa e mai uşor în realitate! Sufletul aşteaptă iar să se aşeze pacea!
Nicoleta, sufletul tău ce vrea? Nu ştii? Întreabă-l căci el te iubeşte, în el să ai încredere, căci dragostea, iubirea şi pacea, sunt valori ce îl însuşesc!
Din aceeaşi categorie:
Tag-uri: Despre dragoste, despre suflet


