Cum ar fi dacă …

Mă întreb cum aş putea da o lecţie de viaţă unuia care îmi analizează activitatea şi manifestările, iar în loc de acceptare şi înţelegere, expune o latură 100% etichetat formală care nu face nimic altceva decât să obstrucţioneze percepţia pură, cea necondiţionată de conştiinţa îmbibată în doctrina dualităţii, arma cu care omenirea este supusă stagnării evoluţioniste pe plan spiritual şi poate şi mai mult!

Acest motiv mă face să îmi amintesc de o obsesie de-a mea. Deseori întâlnesc oameni care refuză cu desăvârşire următoarea chestiune: “cum ar fi dacă … ” o expresie de început , pentru ceea ce eu numesc evoluţie pe plan cognitiv cu baza în experienţa individuală dar cu influenţe colective, în acelaşi timp având şi caracter socio-cultural, şi nu în ultimul rând, poate cel mai important, dă curs unui viitor aşa cum ne dorim să fie!

Ipoteza mai sus prezentată, pentru unii are nevoie de o demonstraţie, unii probabil o vor considera firească, totuşi să nu uităm de dualitatea ce etichetează necontenit orice clipă din viaţa noastră! Îmi amintesc că în copilărie, momentele în care visam la ceea ce îmi doream, aproape toate începeau cu “cum ar fi dacă …”; era un joc ce îl practicam pentru a mă binedispune, pentru a vedea lumea mea, pentru a merge acolo unde totul e aşa cum doresc eu, şi pentru a observa cum anume lucrează asupra mea acel lucru imaginat, pe moment! E un exerciţiu ce îl recomand pentru că repet, la prima cedere observi această distracţie cu imaginaţia, dar, ca orice manifestare individuală, şi aceasta are o influenţă asupra formării noastre, şi asupra existenţei noastre în planul ignorat al metafizicii!

Puterea psihicului uman este des pronunţată în multe dintre tratatele filozofice, şi chiar în miracolele ce ştiinţa în neputinţa sa de a explica orice, nu poate atribui o demonstraţie. Puterea noastra (trup,suflet şi spirit) are o sursă inepuizabilă de manifestare, şi acum când spun asta mă gandesc la cât de multe lucruri putem face în această viaţă, pe acest pământ, şi totuşi alegem doar câteva, poate prea puţine din câte am putea face! Vă întrebaţi de ce menţionez acest aspect? Ei bine, propun o schimbare în abordare şi până la final doresc să reducem dualitatea la nul, la neutrul ce explică totul. Să privim paradoxal orice expunere şi să vedem cum înţelegem totul cu acest “tipar aplicat”.

Exerciţiul 1:

Cum ar fi dacă … toţi oamenii de pe pământ s-ar preocupa de ocrotirea pământului?

Exerciţiul 2:

Cum ar fi dacă … ar lipsi banii, fără să fii nevoit să cumperi ci doar să faci schimb?!

Exerciţiul 3:

Cum ar fi dacă … am simţi dragoste şi iubire în orice clipă?!

Exerciţiul 4:

Cum ar fi dacă … am putea călători oriunde fără trup, doar cu gândul şi spiritul?!

Exerciţiul 5:

Cum ar fi dacă … am înlocui valorile impuse de biserica cu unul singur, “eu sunt tu, şi tu esti ca mine”?!

Este dificil? Nu vezi nici un rost? Cât timp mai vrei să pierzi clipe frumoase din viaţa ta? De ce vrei să vorbeşti şi totuşi taci?! Crezi că eşti unul care, acum şi aici nu are totul? De ce laşi valorile impuse să te acopere pe tine, acest minunat om, o fiinţă fără egal în tot universul, tu cel mai iubit dintre pământeni, cu chip divin, cu puterea divina de creator, de ce nu vrei să fii ceea ce eşti? Crezi că vrei? Începe acum, priveşte în jurul tău, lasă totul să se întâmple, eşti puţin departe de locul unde trebuie să fii, şi asta necesită schimbări. Nu mai plânge pentru ceea ce pierzi şi priveşte ceea ce primeşti în schimb. Nu mai considera că schimbul nu e bun, pentru că trebuie să ai încredere în tine! Tu, cel care face totul pentru tine, nu ai să-ţi faci nimic rău ,ţie, nici altora, şi spun astfel, că TU DE AZI ÎNAINTE EŞTI TU, omul care visează şi omul care traieşte ân dualitatea spirituala dar cu aceeaşi conştiinţă. ASTA E RĂSPUNSUL! Dualitate spirituala într-o singură fiinţă! Eşti tu aici, eşti tu acolo, eşti tu de peste tot, eşti totul pentru că în interiorul tău, dacă adânc pătrunzi, vei da de un infinit necontrolabil, în exteriorul tau, dacă departe călătoreşti, vei da de un infinit necontrolabil, şi atunci vei realiza că tu eşti centrul, că tu esti unic şi că fără ceilalţi nu exişti, fără ceilalţi ca tine, TU NU EXIŞTI! ÎNŢELEGI CĂ NU EXIŞTI? ÎNŢELEGI?

(Nici un vot, deocamdată)

Din aceeaşi categorie:

Tag-uri: Despre dragoste, despre viata, gandire pozitiva