Despre puterea gandului

Îmi amintesc de o perioadă prin anul 2004 când credeam că puterea gândului e condiţionată de nivelul intelectului, că trebuie să citesc mult pentru a putea avea parte de o manifestare a puterii gândului. Îmi amintesc că eram descurajat când vedeam pe mulţi cum studiază, şi în multe domenii, poate prea multe, mă depăşeau ca nivel de cunoaştere. Toate acestea erau atunci, erau cu mult timp în urmă, acum, în prezentul ce îl trăiesc am descoperit adevărata esenţă a acestei valori total umană şi necondiţionată de nimic.

Să vă spun câteva lucruri despre gandirea noastră. Ca să nu înţelegem greşit terminologia putem face în sinea noastră, atunci când pronunţăm cuvântul gândire, corelarea cu înţelepciunea, astfel va prinde putere orice dorinţă de a gândi, oricând vei dori să manifeşti gândirea ta, manifestă înţelepciunea ta şi totul va veni. Înţelepciunea, e strâns legată de sufletul nostru. Ea e rezultatul integrării noastre alături de materia din tot universul, pentru că ce există în noi există şi în exteriorul nostru. Comunicarea cu tot ceea ce este în jurul nostru e beneficiul pe care îl primim o data cu venirea pe pământ. Avem darul de a ne bucura de tot ceea ce ne înconjoara, avem puterea de a construi şi de a distruge, ca recompensă pentru ceea ce purtăm şi ceea ce avem, suflet!

Sufletul nu are nevoie de materie, el o cunoaÅŸte fără să fie nevoit să o atingă, el o ÅŸtie fără să fie nevoit să o vadă, ÅŸi acum sigur te gândeÅŸti la un moment în care ai ÅŸtiut dinainte iar la verificare ai spus “am presimÅ£it”, aÅŸa face sufletul, e primul glas pe care mintea îl aude, al doilea fiind egoul ce vibrează echilibrat (sau nu) cu materia din jur.

Puterea gandului e puterea noastră, a oamenilor, e modalitatea cea mai uşoară şi poate singura prin care ne putem face viaţa aşa cum o dorim.

Doriţi să mă prind de real, de material şi să vă spun cât e de magnifică puterea gândului. Ei bine, nu pot face asta. V-aş lăsa să o descoperiţi sau doar să vă amintiţi de clipele în care puterea voastră va făcut minuni în viaţă!

Suntem noi, creatorul ÅŸi totul din jurul nostru, ÅŸi împreună putem să trăim. Puterea gândului poate aduce echilibrul de care avem nevoie pentru a împărtăşi experienÅ£a vieÅ£ii între noi, cu creatorul ÅŸi cu totul din jurul nostru. Puterea gândului e mare, e infinită, practic noi îi dăm puterea. GândeÅŸtete la expresia “cu gândul miÅŸca ÅŸi munÅ£ii”, poate fantastic în mintea ta materială, dar pentru suflet e o reamintire a infinitului din care se trage, unde valori ca “nu pot”, “nu vreau”, “nu am incredere”, “pentru ce?” nu au loc, ÅŸi nu există!

Condiţia umană e strâns legată de puterea gândului. Tot ce trăim zi de zi, e datorat contribuţiei sufletului nostru, care ne oferă exact ceea ce simţim că avem nevoie! Poate această putere e uneori interpretată greşit, şi întrebându-mă, de ce, îmi răspund şi vă spun că pentru a aduce în viaţa ta pacea şi echilibrul trebuie să îţi doreşti ca sufletul tău să trăiască aşa ceva. Comparativ, aş putea spune că e ca atunci când vrei să mănânci o ciorbă, o ai în farfurie, şi când o guşti ea e fierbinte, nu o mai mănânci cu pofta pentru că te frigi. Universul e un chelner care te serveşte, plata ta e simpla ta manifestare, pur şi simplu trăieşti şi contribui, şi el îţi oferă, integrându-te în circuitul universal al întâmplării tuturor lucrurilor. Să ceri universului e identic cu a-i cere sufletului tău, pentru că universul lucrează prin sufletul nostru, pe care nu trebuie să îl oprim de la misiunea cu care a venit aici pe pământ, mai exact de a trăi o viaţa perfectă, pentru a putea experimenta şi învăţa ceea ce cu adevărat trebuie, evoluţia spirituală , o viaţă în energie spirituală.

Observaţi că vorbesc de suflet ca şi cum ar fi o altă persoană, o fac pentru că pur si simplu mintea nu vede sufletul deşi el o vede. Defapt suntem un tot, nu suntem separaţi, doar ca avem aspecte, cum ar fi sufletul, mintea, conştiinţa, şi altele, care ne fructifică viaţa cu manifestări diferite ce, tot mintea etichetează neprihănit orice i se întâmplă. Deci vorbesc de suflet pentru că el nu are în lumea reală o putere clară, el lucrează prin noi, materia compactă, celulară şi senzorială, fiind în acelaşi timp esenţa ce ne ţine vii, misiunea lui în caz de eşec rămânând la acest nivel, de a ne ţine vii, până când, tot noi alegem să trecem la alt nivel.

Aşadar, puterea gândului, e puterea sufletului, şi cu alte cuvinte datorită lui, putem simţi tot ceea ce dorim să simţim şi putem avea o viaţa mai bună. Dorinţele sunt firmituri ale sufletului, mici particule ce le gustăm, aroma lor fiind mai mare decât ceea ce sunt ele palpabil. Să laşi sufletul să se manifeste, înseamnă să ai încredere în tine, şi totodată în sufletul tău. Dacă sufletul tău vrea fericire, oferăi-o, dacă vrea singurătate, dăi-o, dacă el vrea să călătorească, plimbă-l acolo unde vrea el; şi cel mai greu lucru de făcut în viaţa ta, nu vor mai fi problemele pe care acum le ai, ci cum anume să îţi asculţi sufletul, să faci ce el îţi cere, pentru că, nu uita, sufletul tău eşti tot tu, defapt el e una cu ceea ce tu spui că eşti.

Din aceeaÅŸi categorie:

O galerie pentru weekend

Să fiu un alt om sau să fiu eu?

Posesivitatea în cuplu - Ce anume ne deranjează la partener?

Un joc aplicat copiilor!

Despre chakre - partea a II a

Tag-uri: comunicare, cum, cum e dragostea, cum sa ai o viata mai buna, cum sa am o viata mai buna, cum sa iubesti, cum sa reusesti, despre comunicare, Despre dragoste, despre ganire, despre suflet, despre viata, energie spirituala, Experiente, puterea gandului, spirit si suflet, suflet, viata perfecta

Un joc aplicat copiilor!

Am dorit prima dată să vă prezint un joc, e unul mai special, nu ca “subiect” ci din punct de vedere al publicului Å£intă. Autorul propabil când l-a făcut, era plăcut impresionat de reacÅ£iile prietenilor ÅŸi cunoscuÅ£ilor, ÅŸi probabil nu s-a gândit că acest joc va circula pe internet ÅŸi va face “valuri” sau poate s-a gândit!

Pe scurt!

Ä‚sta e jocul:

Click aici pentru fullscreen

Aici sunt videoclipuri de pe Youtube cu experienţele altora cu acest joc:

Dacă urmăriÅ£i mai multe, sau mai departe de ceea ce am prezentat eu aici, veÅ£i găsi copii ce au jucat acest “funny game”, puÅŸi de părinÅ£i, fraÅ£i, surori, prieteni etc etc.

Să-mi spune-Å£i voi ce părere aveÅ£i de aplicabilitatea acestui joc, cum reacÅ£ionează părinÅ£ii când vine vorba de cu ce anume se joacă copii lor, ÅŸi cum anume încurajăm “agravarea dezabilităţilor emoÅ£ionale” în loc să avem grijă să reducem “incapacitatea de exprimare ” emoÅ£ională a copiilor noÅŸtri, emoÅ£iile fiind un pas important în dezvoltarea individuală, pe plan social dar ÅŸi pe plan personal!

Emoţiile şi fobiile

Categoric cunoaÅŸtem destule fobii, la adulÅ£i ÅŸi din ce în ce mai frecvent la copii. Ele sunt rezultatul unui tratament aplicat fie din exterior fie din interior, individului ce are o fobie sau mai multe. ÃŽn cazul factorilor externi, ei există se manifestă, necontrolat sau controlat, dar lipsa sau incapacitatea de înÅ£elegere sau percepÅ£ie a fenomenelor, se întorc în interior ca un gol, o lipsă, o frică, o nepotrivire, ca într-un puzzle uriaÅŸ unde un grup de piese asemănătoare au fost puse greÅŸit. ÃŽn ansamblu (mergând tot pe eemplul puzzle-ului), individul pare neatins de fobii, pentru că fiinÅ£a umană e un puzzle uriaÅŸ ce la un cadru întreg, prea puÅ£in se observă amănuntele mici ce îl formează. Atunci când ne naÅŸtem primim o cutie de piese pentru acest puzzle, unele de la părinÅ£i, altele de la bunici, altele din “altă parte”, imediat ce exlorăm lumea, pe zi ce trece adăugăm în cutia vieÅ£ii noastre, alte piese, pe care urmează să le potrivim pe puzzle. Avantajul sau secretul în această manifestare umană e că nu avem un tipar de urmat, putem doar atribui tipare, dar intervenind valorile individuale cum ar fi personalitatea ÅŸi capacitaÅ£ile cognitive, puzzleul devine ceea ce noi vrem sa devină.

Fobiile sunt deci, piese din puzzle puse greÅŸit din cauza asemănării cu piesele înlocuite. AÅŸadar …

Cum scăpăm de fobii?

Fiecare manifestare din prezent are o legătură în trecut. Ceea ce suntem azi e datorat trecutului. Pentru a scăpa de o fobie nu trebuie decât să aflăm de unde se trage ea, care a fost momentul ce a stârnit acea fobie. Cu cât a trecut mai mult timp de atunci, cu atât fenomenul e bine conturat în tiparul individual, dar nu e imposibil de modificat. Trebuie să căutăm piesa potrivită pentru a înlocui fobia de acum, ÅŸi, în urma procedeului, vom pune piesa fobiei, în trecut acolo unde s-a format, nefiind necesară acum în prezent, acum în viaÅ£a ce o trăim în secunda de faţă. Acea bine conturare de care am vorbit, o putem controla prin recunoaÅŸterea în orice moment a schimbării ce am făcut-o. Nu vom putea scăpa de o fobie, pur ÅŸi simplu ignorând-o, nu putem face asta dacă ea face parte din viaÅ£a noastră de acum, dar o putem înÅ£elege ÅŸi asta prin încercarea noastră de a ne autodescoperi, totul aflându-se în interiorul nostru, în mintea noastră, ÅŸi ca o cale de scăpare pentru orice criză fobică vream să vă spun că …

Sufletul nu cunoaÅŸte fobiile

O mică schemă pentru a înţelege ce fac şi cum acţionează fobiile, împărâită pe două flancuri, material şi spiritual. Să privim cu atenţie :

• Material - minte - gândire - cunoaÅŸtere (cognitiv) - manifestare (miÅŸcare,activitate) - înÅ£elegere la nivel de percepÅ£ii
• Spiritual - suflet - simÅ£uri - energie spirituală - cunoaÅŸterea universală - lumina - înÅ£elegerea la nivel de simÅ£uri

După cum am prezentat cele două planuri, putem deschide subiectul în forma următoare

Sufletul cu simţuri - Mintea cu percepţiile

Avem o legătură între minte şi suflet, ea fiind dată de raportul dintre percepţii şi simţuri. La nivel senzorial percepţiile sunt rezultatul acţiunuii unui stimul sau a mai multora, asupra simţurilor. Ştiinţa încă descoperă nivele de percepţie, dar cele deja prea cunoscute sunt 5: vederea, auzul, gustul, mirosul şi tactilul (pielea). Prin aceste 5 nivele, organismul uman reuşeşte să descopere, să înţeleagă şi să trăiască viaţa.

Există şi un raport de verificare între acestea 5, când percepţiile sunt neclare sau neînţelese ele sunt verificate pe rând cu toate simţurile. E ca atunci când ai o farfurie plină cu un lichid ce seamănă cu apa, dar nu ştii sigur dacă e apă sau altceva; miroşi, te uiţi, guşti etc. Astfel experienţele de viaţă se conturează bine, cu o înţelegere a fenomenului trăit, şi cu o stocare a informaţiilor cât mai clară.

ÃŽn acest raport apar lipsuri, de aici se trag toate “problemele noastre”, când o verificare nu a trecut prin toate simÅ£urile, informaÅ£ia dobândită este stocată în memorie dar asta va afecta percepÅ£iile viitoare, pentru că creierul uman are capacitatea de a reproduce instantaneu ceea ce are în memorie (practic asta înseamnă memoria). O fobie, este rezultatul unui tratament aplicat de noi sau din exterior, iar în urma verificării nu am trecut fenomenul prin toate simÅ£urile, undeva, ÅŸi poate locul cel mai important, fenomenul trăit să transformat în fobie, tocmai, o lipsă a înÅ£elegerii, a percepÅ£iei respectivului factor acÅ£ionat.

Oricum am clasifica fobiile, o putem face simplu după cele 5 nivele, pentru că astfel vom afla eact zona de unde trebuie să reluăm verificarea pentru a scăpa de vobie. Da, cum aţi înţeles, pentru a rezolva problema fobiilor trebuie să trăim acea fobie dar să o percepem cu simţurile ce paradoal credem că le afectează.

Exemplu: Cea mai răspândită fobie, des întâlnită la copii dar şi la unii adulţi, este frica de întuneric, ce se manifestă prin dorinţa de a sta în lumină, pe fondul diferitelor motivaţii atribuite întunericului. E clar că întunericul îl poate observa doar ochiul, lipsa luminii, nici un alt simţ nu îl poate observa. În eperimentul cu întunericul, majoritatea copiilor au ţinut morţiş să încerce dar să fie cineva alături. Asta denotă neîncrederea în simţul afectat, şi totodată recunoaşterea acestei neîncrederi apoi combinată cu încrederea în simţurile altcuiva, recunoaşterea fricii de întuneric, combinată cu dorinţa de a fi ajutat de a trece peste, apoi intervine factorul decisiv, o întrebare ce devine foarte rapid o confruntare interioară, şi care sună ceva de genu: ce sunt eu în întuneric?

Exemplul de mai sus, nu poate fi considerat relevant ca experiment, dacă îl aplicăm o dată ÅŸi dacă rezultatele nu sunt observate cât mai eficient posibil. Putem însă reÅ£ine un lucru, că copii în general îşi suprimă anumite simÅ£uri, fie singuri fie “cu ajutorul” părinÅ£ilor. Cert e că trebuie să avem grijă de simÅ£uri pentru că ele ne dau percepÅ£iile, iar o percepÅ£ie falsă ne poate creia un adevărat cosmar când vine vorba de legăturile ce se fac între percepÅ£ii. Tot acest sistem e un “lanÅ£ al slăbiciunilor”, e ca un ghem de funii, toate într-un punct, iar rezolvând problemele mergem pe funii, bucată cu bucată să desfacem nodurile care noi singuri le-am făcut în trecut.

AÅŸadar avem acum ÅŸansa de a nu mai face “noduri” pe funiile vieÅ£ii, iar pe cele deja existente, să ne întoarcem pentru câteva momente, să eliberăm funiile de noduri!

Din aceeaÅŸi categorie:

O galerie pentru weekend

Pamantul victima conspiratiilor!

Despre puterea gandului

Cum se face un oracol, ce intrebari se pun?

Psihologia culorilor

Tag-uri: ce sunt fobiile, cum, cum sa, cum sa am o viata mai buna, cum sa gandim pozitiv, cum sa traiesc, despre copii, despre fobii, despre frica, despre frici, despre psihic, despre viata, emo, Explicatii, gandire pozitiva, incapacitatea, manifestare, metode de gandire, momente de gandire, percep, spirit si suflet, timpul, tratamente, viata perfecta, vizualizare