Dacă trăim cu ideea că nu suntem perfecţi

… atunci avem parte de un trai limitat încă din noi! Prin simpla noastră exprimare, din când în când , “nimeni nu e perfect” îi dăm voie conştientului săi arate sufletului nostru că el ştie o regulă fixă!

Ce este perfecţiunea?

Eliminând orice altă teorie şi privind doar ceea ce avem în jurul nostru, vă spun că perfecţiunea este realizarea, pragul critic, atins/ă de unul sau mai mulţi indivizi! Istoric vorbind, perfecţiunea are la rândul ei un itinerariu până la a ajunge la manifestarea ei maximă! Ceea ce acum putem considera perfecţiune, acum în prezentul de 1 secundă sau mai puţin, după, va fi o imperfecţiune, deoarece mereu există evoluţia şi mereu se va modifica orice!

Aşadar avem perfecţiunea ca fiind ceva instabil şi deloc fix,nestabilind ceea ce reprezintă. În cazul acesta totuşi perfecţiunea în noi e clar că există, dar cum anume să o înţelegem ca să nu îi oferim o percepţie greşită!

Perfecţiunea există, dacă noi tindem spre ea, e simplu şi clar că îi pargurgem itinerariul, dar dacă perfecţiunea nu există, ambiţia în evoluţie şi dorinţa de schimbare nu ar mai avea acoperire! Deci perfecţiunea există!

Natura e perfectă, animalele sunt perfecte, universul e perfect, totul din jurul nostru e perfect, defapt totul din jurul nostru e aşa cum trebuie să fie, şi poate e aşa cum ne dorim să fie! Noi de ce să nu fim perfecţi? Existenţa umană e perfecţiune, prin paradoxul dintre însuşirile umane şi caracteristicile individuale ale tuturor! Suntem mici perfecţiuni într-o uriaşă perfecţiune!

De ce nu există perfecţiunea?

Pentru că nu e ceva fix, pentru că nu o putem descrie clar, pentru că perfecţiunea nu descrie ci doar etichetează, pragul maxim de evoluţie, ceea ce şi el nu este clar definit pentru că evoluţia continuă nu permite fixarea termenilor de barieră, pentru limitele de pol opus sau mijlocii ale existenţei umane!

Să nu ne minţim dar nici să nu ne etichetăm greşit!

(Nici un vot, deocamdată)

Din aceeaşi categorie:

Tag-uri: despre viata