Tristetea melcului

Atat de mic cum sunt eu, sa stiti ca nu ma las foarte usor atunci cand sunt provocat.De exemplu treceam alaltaieri pe o frunza si cum eram eu atent la drum, numai ce dau nas in nas cu o rîmă.Eu de colo`:

- Ce faci draga? draga rîmă fraiera, zic eu mai incet.

- Bine! ea de colo.Ma chinui sa ajung pe pamant, pentru ca ma omoara vremea asta.

- Dar cum ai ajuns asa de sus?Si ma uit eu peste frunza si cand vad distanta mi se facu rau!

Nici nu a apucat sa spuna pîs ca o mînă urasa, si totusi una mica, de copil, o luă de șold si zbură cu ea cat colo, de nam mai vazuto nici pînă azi!Săraca rîmă, îmi pare asa de rau de ea!Tocmai cand sa schimb doua vorbe cu ea, apare omul!Da, da omul!

(Nici un vot, deocamdată)

Din aceeaşi categorie:

Tag-uri: despre viata, povestea melcului, vis